"Nu mai exista nimic care sa ma poata interesa la el. Nu mai era nici macar o particica din trecutul meu, era o simpla pata, precum amprenta lasata de-o mana pe un zid cu multi, multi ani in urma."

Nu. Evident ca nu e vorba despre zilele regasirii mele. Zilele alea sunt inca departe. E vorba de zilele regasirii personajului principal dintr-un roman foarte apreciat al Elenei Ferrante. Ciudat e ca aceasta fiinta, care scrie cu o sinceritate debordanta, e destul de reticenta cu aparitiile publice, Diana Crupenschi - editor la Univers, fiind singurul editor din lume care i-a luat vreodata un interviu telefonic (iacata).

Olga e un personaj destul de banal. O femeie la 40 de ani, ce renunta la toate ambitiile sale profesionale pentru a avea grija de sotul sau, de cei doi copii si de Otto, cainele lup al familiei, este parasita de sot pentru o alta femeie mai tanara, sau dupa cum s-a exprimat el insusi "pentru ca am cazut in vid". Pana la urma casnice sunt peste tot, la fel si femei parasite. Interesant este nu faptul ca Olga este furioasa, inciudata si extraordinar de trista, ci felul in care pierde contactul cu realitatea traind atemporal - in imaginatie si in amintiri. Sau uneori impletindu-le pe cele doua in vederea intensificarii durerii.
Are nevoie de toata puterea de concentrare pentru a rezolva problemele cele mai simple. In momentul in care Gianni, baietelul ei, si cainele Otto se imbolnavesc in acelasi timp, are nevoie ca fetita sa, Ilaria, sa o intepe cu o forfecuta pentru a-si pastra concentrarea. Moartea cainelui reprezinta trezirea Olgai, sau regasirea acesteia. Incepe sa fie mai atenta, mai grijulie cu copiii.
Mi-a ramas intiparita in minte ultima discutie dintre Olga si sotul ei:
"-E adevarat ca nu ma mai iubesti?
-Da.
-De ce?Pentru ca te-am mintit? Pentru ca te-am parasit? Pentru ca te-am facut sa suferi?
-Nu. Pentru ca atunci cand m-am simtit inselata,abandonata si umilita, te-am iubit enorm [...] Nu te mai iubesc pentru ca atunci cand a trebuit sa te justifici, mi-ai spus ca ai cazut in vid, intr-un vid al simturilor, lucru care nu e adevarat."
As fi preferat ca Olga sa ramana singura si impacata cu ea. Cu toate astea, s-a iubit zile si luni la rand cu vecinul muzician care s-a comportat frumos cu ea pe timpul crizei. Nu-mi plac transferurile de afectiune, dar n-am ce-i face.