E greu sa scrii cand te simti frustrat. Si mai ales e greu sa nu scrii despre frustrari cand esti frustrat. Si e si mai greu sa scrii lucruri frumoase cand esti plin de nervi.
"Pentru un om cu talent, natura nu are subiecte vulgare sau neinsemnate. Un lucru demn de dispret nu mai e demn de dispret in opera lui (a omului talentat), daca-si pune in el minunatul suflet". Asa spunea Gogol.
Din moment ce ma simt incapabila sa scriu vreun lucru maret, si orice lucru demn de dispret imi da intr-adevar impresia ca e demn de dispret, inseamna ca nu am talent. Ceea ce e trist. Dar nu tragic. La urma urmei, asta e un blog, iar cei care-l citesc nu sunt membrii ai Academiei Franceze. Dar tot e putin enervant.
Deschisesem pagina pentru a scrie despre "Fata cu portocale" a lui Jostein Gaarder, o carte foarte draga mie, dar nu e momentul sa scriu despre o poveste minunata intr-o zi in care talentul m-a parasit. Si Heaven nu face absolut nimic sa ma scoata din starea asta. Urasc asteptarea.