Cap IV sau Alina si piatra

Alina conduce. Si e un sofer destul de bun. De cele mai multe ori. Nu face greseli tampite, viteza cu care se deplaseaza e acceptabila. In zilele bune, face parcari laterale din doua miscari. In zilele proaste...Dar asta nu conteaza.


Pe podul Grant, o dupa-amiaza frumoasa in care surorile Andrews dadeau ce au ele mai bun in sistemul audio al masinii, iar eu cantam ca o pisica afona impreuna cu ele din toti rarunchii, ignorand total invalmaseala din juru-mi. In fata mea, un tip si-o tipa. Ea la volan. El in dreapta. Incredibil de neatenta, ajunge sa puna o frana de ultim moment, astfel incat pentru o secunda am simtit ca masinile noastre se vor imbina in cel mai dizgratios mod cu putinta. Scuturata de nervi, incep sa vorbesc de una singura despre cat de periculos e sa nu fii atent la ce se intampla in trafic, despre cat de cretina trebuie sa fii sa stai sa te pupi cu prietenul tau cand conduci si "ce dracu avea sa-ti spuna atat de important?"...Tacere. Alina isi aminteste si o bufneste rasul. Zice "pizda ma-sii" si depaseste cuplul buclucas.

Nu cu foarte multa vreme in urma, in exact aceeasi masina, Alina, minunata persoana care acum tine predici despre conduita in trafic, a reusit sa loveasca masina din fata, ascultand absorbita persoana din dreapta ei.

Si astfel a luat Alina piatra si a pus-o in buzunar. Poate o sa aiba o alta ocazie sa o arunce in fata cuiva.