"Trei sferturi din spiritul cheltuit si din minciunile pline de vanitate risipite de cand e lumea, de catre oameni care astfel se injoseau, au fost pentru inferiori."
Swann este un personaj cel putin curios. In prima instanta, am crezut ca e un dobitoc din tagma acelor oameni care isi cunosc valoarea, dar cauta constient fiinte inferioare, tocmai pentru a-si dovedi lor superioritatea. Ca si cum Simone de Beauvoir si-ar incepe discursul despre emanciparea femeii si existentialism in fata unor pitipoance la Adunatii Copaceni. Dar Swann nu a fost dobitoc. Adica a fost. Dar nu in sensul acela.
Cand Swann o intalneste pe Odette, se indragosteste de faptul ca il aprecia pe el. Se indragosteste cu alte cuvinte de dragostea ei pentru el. Trebuie sa recunosc ca daca Proust ar fi avut prezenta de spirit sa-i puna lui Swann un al doilea nume, Narcis, nu ar fi gresit cu nimic.Dar de cand este amorul de sine o crima?
Odette era toanta.Si mediocra.Si nepotrivita pentru Swann.Si Swann stia asta. Dar credea in mod naiv, ca Odette aspira sa fie desteapta (desteapta asa ca el). Oh, biet credul! ea aspira sa fie intretinuta. Ceea ce a si fost. Dar orice defect al Odettei palea in fata credintei lui Swann ca ea voia sa fie o fiinta superioara, culta, egala lui.
Si Swann s-a indragostit. Cu forta omului superior, cu adancimea emotionala pe care numai muzica, pictura si literatura o pot cultiva. Si Odette...nu avea aceasta adancime, deci ea a facut altceva.S-a prefacut.La urma urmei, inca mai e valabila expresia "Daca nu poti, prefa-te ca poti".
Numai ca nu te poti preface la nesfarsit.Intr-un final, creierasul bietei Odette a cedat. Si atunci a incercat sa-l determine pe el sa coboare in mediocritate.Si nu-l poti acuza pe Swann ca a acceptat balaceala in mediocritate alaturi de sufletul sau pereche.Numai ca Swann mediocru, nu este la fel de interesant ca Swann superior.Si uite asa, draguta de Odette a inceput sa se balaceasca in mediocritate si cu alti Swanni , care nu erau deloc Swann.
Si de aici lucrurile au luat-o in jos cu viteza luminii.Swann a ramas cu dragostea.Odette nu. Swann suferea.Odette nu. Swann stia ce e acela sacrificiu.Odette nu.
Cand dupa multi ani, Swann a spus "Si cand te gandesti ca mi-am pierdut atatia ani din viata, ca am vrut sa mor, ca cea mai mare iubire a mea a fost o femeie care nu-mi placea, care nu era genul meu!", am stiut exact la ce s-a referit.Proust e de actualitate.Si Swann e de actualitate. Si Odette e de actualitate.Ce pacat ca nu se mai organizeaza dineuri ca pe vremuri.
This entry was posted
on Sunday, May 10, 2009
and is filed under
Despre carti,
Marcel Proust,
O iubire a lui Swann
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
.
O seara frumoasa iti doresc!