M-am reapucat de ascultat teatru radiofonic. E o placere destul de veche, de care nu sunt foarte mandra, dat fiind discursul despre senzatia de implinire pe care ti-o dau paginile cartii, mirosul lor. In fine, aseara gandindu-ma sa mai ascult o piesa a lui Goldoni, gasesc "Evantaiul". Dau play si ma asez frumos in pat.

O voce suava de domnisoara se aude soptind vorbe de amor unui anume signor Evaristo. Signorina isi rupe evantaiul, iar Evaristo ii cumpara un altul pentru a-l inlocui. Biet idiot, in loc sa i-l inmaneze omeneste, se gandeste sa foloseasca o slujnica pe post de mijlocitor. De acolo, lucrurile o iau razna. Geanina e logodita cu cizmarul, care devine gelos pe Evaristo, e promisa hangiului, care devine la fel de gelos. E ocarata de signorina din cauza tradarii. Intr-un final, pentru ca e o comedie, evantaiul ajunge la signorina si povestea se lumineaza.


Stiu, povestea pare incredibil de familiara. Avem triungi conjugal, avem lucruri pierdute si avem oameni cu putere care tot trag sfori. Si da, 120 de ani de la aparitia acestei comedii, intr-o tara minunata, neunita inca, dramaturgul Ion Luca Caragiale publica o piesa de teatru ce facea furiori prin originalitatea ei. Piesa se numea "O scrisoare pierduta", iar generatii intregi de la aparitia ei au trebuit sa o citeasca si sa o elogieze (ma rog, cititul e facultativ) ca pe o piesa originala care este.

Vreau sa fie clar ca nu sunt suparata pe Caragiale. Si vreau sa fie la fel de clar ca habar n-am despre literatura comparata. Eu sunt una dintre persoanele care cred despre Caragiale ca e incredibil de amuzant. Ceea ce nu inteleg, e de ce nu se scrie pe nicaieri ca a avut un punct de pornire. Ca practic, ideea lui cu obiectele pierdute a fost imprumutata de la un dramaturg de o talie impresionanta, dramaturg de talia caruia Caragiale nu ar fi ajuns niciodata. E asa o rusine sa reusesti intr-un final sa scrii o piesa atat de buna, avandu-l ca inspiratie pe Carlo Goldoni?

Ii ofer circumstante atenuante lui Caragiale. Avea tot dreptul sa scrie cum si ce vrea el. M-am convins insa, ca indiferent ce am face noi, ei fac mai repede si mai bine. Legea evolutiei, cred.

Iata si piesa.


Carlo Goldoni- Evantaiul (TEATRU RADIOFONIC)
Asculta mai multe audio Haioase