O piesa ce o are cap de afis pe Maia Morgenstern. Mai in varsta, insa la fel de frumoasa. Cu aceeasi voce inconfundabila. O piesa cu un scenariu slabut. Pe scurt, un concurs de dans, miza de 50 000 de euro pentru castigatori. Au dreptul sa participe numai cupluri. Un fel de Big Brother al dansului. Oamenii sunt redusi la stadiul de paiate de dragul spectacolului. Cam ce se intampla in fiecare zi la televizor. Nimic extraordinar. Piesa are cumva un substrat moralizator - "sa nu transformam oamenii in produse, sa respectam demnitatea, ca altfel uite ce se intampla..." - care pe mine ma deranjeaza. Nu mergem sa vedem piese de teatru ca sa invatam ce e bine si ce e rau. Pentru asta sunt parintii, bunicii, Biblia si orice alta ustensila pentru spalat creierul. La teatru mergi pentru altceva.

Rolul Maiei, ca maestru de ceremonii este impecabil. Subtilitatea, agresivitatea, timiditatea, inocenta si rautatea pura sunt dozate perfect pentru a scoate un personaj grotesc. Ela Ionescu joaca personajul actritei. M-am convins acum ca dezinvoltura si delicatetea ei ii vor asigura succesul. Ca si in "Hipioti si Bolsevici", jocul nu a fost extraordinar, dar energia de care da dovada o fac intr-un final placuta ochiului. Ceea ce nu se poate spune despre restul actorilor. Antoaneta Cojocaru a avut un personaj foarte bine construit. Chris Simion a stiut exact ce a vrut de la Gloria. Cuvintele aratau clar forta personajului, jocul lui Cojocaru adeseori nu. Tudor Aaron Istodor a avut ingrata sarcina de a juca in umbra mamei sale. E totusi greu sa impresionezi cand pe scena, langa tine, joaca Maia Morgenstern.

Piesa mi s-a parut repetitiva. S-ar fi putut comprima intregul scenariu intr-un spectacol de o ora, o ora si putin. Astfel, oamenii nu ar fi cascat spre sfarsit, incapabili sa se concentreze pe dialogul de forta dintre Gloria si personajul Maiei Morgenstern din final, care dupa parerea mea, a fost partea cea mai importanta a spectacolui.

"Daca doriti, putem opri intregul concurs aici..."
"Ne tratezi ca pe niste animale. Insa noi suntem niste idioti. Asa ca nu ne vom opri. Vom castiga concursul asta [..]" (sper ca citatele sunt cat de cat exacte)
Mi-a ramas cumva in minte imaginea de la sfarsitul spectacolului cu cele doua cupluri ramase in concurs- Gloria si Robert si gravida si iubitul ei - dansand imbratisati. Erau singurii indragostiti unul de celalalt. In conditii de stres extraordinar, il poti suporta pe celalat numai in masura in care nu poti suporta sa fii departe de el. Evident, asta mi-a trecut mie prin minte.

Daca ar fi fost deschisa stagiunea si as fi avut de ales dintr-o paleta diversa de spectacole, spectacolul "Si caii se impusca, nu-i asa?" nu ar fi fost o optiune pentru mine. Dar pentru ca e vara, pentru ca Bucurestiul este oricum amortit si pentru ca cel putin este cumva in aer liber - daca nu luam in considerare inghesuiala incredibila din spatiul ingust din spatele terasei "Motoare", piesa poate fi o alegere fericita intr-o seara fara program.